Daca ai iubit-continua sa iubesti

Daca ai iubit,continua sa iubesti


(personajele nu imi apartin -decat cele create de mine- ,iar cateva dintre ele sunt persoane reale,adica persoane care exista deja...le voi folosi numele,dar actiunea imi va apartine in totalitate,mai putin unele lucruri marunte pe care le voi relata,sper sa va placa)




Capitolul I
Ma bucur ca ne-am cunoscut


Sufar,urasc zilele care trec,vreau sa dau timpul inapoi,cand eram fericita si plina de iubire.Imi amintesc saruturile lui,care imi alintau corpul atunci cand seara se ascundea soarele si stelele sclipeau in ochii lui albastrii.Am sa va povestesc viata mea,cu zambete si lacrimi,cu vise si cosmaruri,cu bucurie si tristete.
Eram inca una din vedetele de la Hollywood,inca o cantareata care avea succes pentru ceva timp,iar apoi era uitata,dar am avut greija sa raman o persoana mondena, lansandu-ma ca model si actrita.Melodiile mele erau doar un sunet ciudat care te facea sa te ridici de pe scaun dar nimic mai mult...dar problema nu era ca nu aveam voce,ba chiar mi se spusese ca am o voce extraordinara,dar melodiile care imi erau alese de catre odiosul meu impresar,erau total fara sens.Ajungeau in varf,devenind hit-uri,fara probleme, dar melodia nu exprima nimic,si uram sa ma aud pe strada,sau in masina cuiva la radio.La varsta interesanta de 17 ani aveam nervii intinsi la maxim.
Locuiam in Los Angeles,California,singura,adica cu menajera,deoarece mama mea a fugit acum 5 ani cu un tip pe care l-a intalnit la o petrecere,iar tata avea o firma de avocatura in New York.Aveam o casa cu 3 etaje,20 de dormitoare,4 bucatarii,fiecare camera avea baia ei proprie si mai erau 3 bai,cate una la fiecare etaj,si una la parter,2 camere de zi,o sala de sport,plina de aparate,o camera de antrenament,foarte mare in care imi exersam dansurile,o sauna,cateva holuri imense,o sala de 500 de metri patrati pentru petrecerile mondene,pentru care eram renumita,piscina interioara,terenul de tenis de la subsol,sala de jocuri,garajul in care aveam cele 10 masini,camera cu bijuterii,unde imi tineam si premiile,trofeele,si medaliile,doua dresinguri imense,pline cu haine de toate felurile,o camera plina cu pantofi,una cu genti si camera de machiaj care avea multe oglinzi si era plina cu cosmetice cosmetice.Gradina era mult mai mare decat casa,foarte multe flori,un mic foisor unde luam micul dejun in zilele cu soare,piscina foarte mare,iar restul gradinii era doar gazon,pentru saptiul de joaca al cainelui meu iubit,Oscar,mare si blanos,careia ii place sa se joace toata ziua.De ce asa de mult?De ce o casa asa de mare?Este vina impresarului meu,care a spus ca oamenii vor fi interesati de casa mea si vor trebui sa vada ca vin dintr-o familie foarte bogata.
Pentru tata,nu a fost greu sa o cumpere,ba chiar i-a facut placere sa afle ca in sfarsit nu o sa mai locuiesc in apartamentul pe care il aveam pana atunci.Banii nu sunt o problema in familia mea,deoarece mama si tata provin amandoi din familii bogate,care le-au lasat parintilor mei o avere mai mare decat ai putea cheltui in 100 de vieti.De ce ma simt asa daca am tot ce ar putea sa isi doreasca orice om din lume,de ce sunt asa de nemultumita de viata mea si e mine insami?Simt cum inima mi se topeste si sunt ca cel mai neinnsemnat om.Ce rost are sa traiesti deca nu esti multumit de nimic si toata viata ta se invarte in jurul unei drame pe care nu o poti strapunge nici cu cea mai adanca sabie?Ma simteam ca cel mai ciudat om din lume,de parca numei eu ma gandesc la asta si este o ciudatenie sau ceva asemanator...o data in viata,trebuie sa ai macar o clipa sa te gandesti la sensul vietii...raul vietii curge,noi murim,pasii trec pe strazi.Acum cateva luni,am aflat ca am o boala incurabila,care ma va face sa mor lent si pas cu pas.Nici nu va puteti inchipuiti ce am simtit cand am aflat ca mor...ca in fiecare zi,mi se scurg clipele de viata,mi-am dat seama ca eu mor si lumea merge inainte...nimanui nu i-ar pasa daca as muri...daca m-as duce...as pleca,ar uita curand ca am existat asa ca am acceptat sa duc viata asta de snoaba pentru ca macar cativa din fanii mei sa isi aminteasca de mine.